M-am abtinut si m-am abtinut sa vorbesc despre cazul profesoarei si al elevului dar trebuie sa subliniez ceva.
Asa cum spus nu ma uit prea des la televizor dar de cite ori il deschid aud aceleasi intrebari. S-a sinucis sau a fost ucis? De ce nu recunoaste ea ca l-a iubit? De ce nu a plins la inmormintare? De ce nu vorbeste ea…? etc etc pe aceeeasi tema. Derizoriu. N-am auzit insa vorbindu-se despre Imoralitate si despre Patologic.
Sa facem exceptie de cine erau cei doi. Avem o poveste aparent banala desi tragica : doamna era nefericita in casnicie si era in cautare de altceva/ sufletul ii tinjea bla bla. OK . Cine nu-si doreste dragoste, nu ? Iata ce cred : el s-a indragostit si a coplesit-o cu dovezi de iubire. Ea a raspuns si a trait istoria respectiva, o perioada de pasiune, de indoieli, etc.. La un moment dat si-a dat seama de lipsa de viitor a relatiei, ( pasiunea se potolise) si i-a propus sa se desparta. El a insistat sa nu dar ea a continuat sa incerce sa-l convinga de …..deciziei ei. El nu a suportat gindul si s-a aruncat de la etaj ( gindul sinuciderii ii mai daduse tircoale se pare).
Din pacate lucrurile pe care nu se pune accent deloc sunt urmatoarele: ea era profesoara (dascal modelator educator etc etc). Daca textele mesajelor trimise de ea sunt reale intram in domeniul patologicului: sa-l numesti “sotul meu “ pe un pusti de 17 ani e o proba suficienta ca iti fileaza o lampa eufemistic vorbind. Sa ai o relatie extraconjugala cu un minor care iti este si elev demonstreaza o lipsa de moralitate dusa la extrem. Ca parinte sa stii despre asta si sa “ocrotesti “relatia este de o promiscuitate indescriptibila.( in camera de alaturi fiul tau si profesoara lui maritata fac sex iar tu te uiti la stirile de la ora 5). Ca sot sa ii gasesti in pat si sa continui sa minti si sa te minti e la fel de promiscuu si imoral.
E o mocirla umana care duhneste, o imagine la scara redusa a societatii romanesti dupa 50 de ani de comunism si 18 ani de tranzitie in mare parte neocomunista.